Busuiocul

 

Busuiocul (Ocimum basilicum)

Planta aromatica cu proprietati medicinale deosebite. Este folosita inca din cele mai vechi timpuri, cand era considerata planta magica. Se spune ca o ramura de busuioc pusa in san seara la culcare iti asigura un somn linistit si te incarca cu energie. De inteles de ce este folosit la biserica la sfintirea apei, a locurilor si la alungarea duhurilor rele.  In zilele noastre datorita aromei specifice si placute este folosita atat in bucatarie la aromarea diferitelor mancaruri si salate cat si in fitoterapie la ameliorarea si tratarea unor afectiuni.

Busuiocul are proprietati diuretice, antiinflamatoare, antiseptice, carminative, galactogoge, antiemetice,  antifungice.

Pentru uz intern busuiocul este folosit pentru tratarea colicilor abdominale, colitei, diareei, enterocolitei, gripei, anaroxiei, balonarilor, bronsitei, cefaleelor, hipogalactiei (lipsa de lactatie), insuficientei cardiace, infectiilor urinare, racelilor, vomei.

Pentru uz extern este folosit la tratarea aftelor bucale, seboreei, congestionarea urechilor, eczemelor, ranilor cu puroi si petru vindecarea rinitei.

Busuiocul se foloseste sub forma de infuzii, uleiuri, tincturi, cataplasme, pulbere (din planta uscata si maruntita), se fac inhalatii sau se poate pune cateva tulpini de planta in apa pentru imbaiat. 

Planta originara din Asia, are 25-50 cm. Prefera zonele calde si insorite cu un sol umed. Se poate cultiva in gradini si ghivece. Se recolteza din iulie pana in septembrie-octombrie.